Plan Bucuresti 1781
Planul Bucureștiului de Fr. Sulze – 1781 și Dim. Berindei – 1861
Revista „Bucurestiul meu drag” nr. 3
celelalte numere ale revistei pe orasul.ro
Palatul regal
Mai multe pe mnar sau rezistenta.net
TiB – Turist in Bucuresti – Centrul Vechi
Pentru cei interesati de istoria Bucurestiului dar mai ales de povestile Centrului Vechi le recomand aplicatia Android, intitulata Bucuresti Centrul Vechi – link Google Play (Android Market).
Mai multe detalii pe turistinbucurestiro.
Afis Bucuresti
Pentru cei pasionati de istoria Bucurestiului va recomand afisul Reconstituirea centrului Bucurestilor intre anii 1847-1852 – 100/70cm si brosura-legenda explicativa cu reconstituirea centrului capitalei Tarii Romanesti in epoca domnitorilor Ghica si Bibescu.
Afisul poate fi achizitionat impreuna cu brosura de la casa de bilete a Muzeului National de Istorie de pe Calea Victoriei.
Mai multe detalii pe art-historia.blogspot.com
Palatul Postelor
Vedere/poză cu Palatul Poștelor (Muzeul de Istorie) făcută din gradina CEC, în imagine apare și un magazin cu reclamă la Beraria Gambrinus.
Imobilul SUN si Academia Dalles
Bucuresti Imobilul SUN si Academia Română Fundația Ioan I Dalles via ebay.com
Circul Sidoli
Circul Sidoli a fost primul circ stabil intemeiat pe teritoriul României, fiind construit la Bucuresti in 1874 de Teodor Sidoli pe locul actualei berarii Gambrinus (Hotelul Cismigiu). Circul este distrus de un incendiu in anul 1884, iar Silodi are mai multe tentative de reconstructie. Prima destinatie a circului s-a dorit a fi pe fundatiile actualului Ateneu Roman dar din lipsa de fonduri, proiectul e abandonat.
Pe 25 decembrie 1888, in perimetrul strazilor Politiei si Sapientei (strada ce apare in articolele lui Caragiale) este inaugurata cladirea Circului cu o capacitate de 3.500 de locuri. Daca ar fi sa privim o harta cu Bucurestiul actual, circul s-ar fi aflat in apropierea Bisericii Mihai Voda de acum – via ioanaandalex si jurnalul.ro.
Sub oblăduirea bătrânului Sidoli, iar apoi a fiului acestuia, Cezar Sidoli, circul românesc şi-a primenit imaginea, şi-a înălţat iscusinţa la nivel de şcoală, şi-a rafinat tehnica, metamorfozând peiorativul „circari“ în artişti înzestraţi cu aptitudini şi talent. În cele două clădiri permanente din Bucureşti şi Iaşi ale Circului Sidoli s-au format, ori au debutat, o pleiadă întreagă de artişti români de circ: fraţii „patru Dumitrescu“, trapeziştii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, George Mateescu – primul nostru dresor de elefanţi, Franz Krateyl, clovnii Ciacanica şi Tonino Milea şi mulţi alţii. Alături de aceştia, în manejul circului evoluau, conform descripţiilor cronicarului ieşean Rudolf Suţu, „[…] Cezar Sidoli, fiul cel mai mare al lui Theodor Sidoli, care făcea pe jockeul, neîntrecut în figurile grele şi primejdioase; Franzini Sidoli, al doilea fiu, jongler de forţă uimind lumea când ajungea la figura cu cele trei revolvere pe care le azvârlea în sus, la o distanţă mare, le prindea pe toate în mâini şi trăgea focurile deodată la toate trei“, dar şi cele patru fiice: Luiza, Serena şi Medeea – amazoane, iar Clotilda – dresoare şi călăreaţă. via historia.ro.
Incepand din 1908 si pana in preajma primului razboi mondial, Circul Sidoli intreprinde turnee de succes in Ungaria, Austria, Italia, Belgia, Olanda, Elvetia si Germania.
In cartea Brasovul de altãdatã – Sextil Puscariu apare un paragraf legat de circul Sidoli: Dar circul care m-a impresionat mai mult a fost al lui Sidoli, care avea la Bucuresti un local stabil de zid, în care se tineau pe vremuri adunãrile politice. Cai dresati galopau sau se ridicau pe picioarele dindãrãt, când bãtrânul Sidoli, care purta un barbison ca Napoleon III si mustãti lungi cu vârful ascutit, pocnea din biciul lui lung. In pauze îi vizitam grajdurile tinute curat, ca paharul. Scoalã înaltã de cãlãrie fãcea fiica proprietarului, frumoasa Alma Sidoli, care ne plãcea mai mult când apãrea în tricou trandafiriu si fustulitã de baletistã, sãrind prin cercuri pe care era întinsã hârtie de mãtase. Dintre cei doi frati Sidoli, cel mai mic. Francesco, era jongler cãlare, iar cel mai mare, Cesare, cãlãrea în costum de jocheu fãcând cele mai extravagante figuri. Numai un negru, zidit ca un Adonis, îl întrecea, cãci el sãrea din arenã în picioare pe cal. Odatã, când eram si eu de fatã, a fãcut aceastã sãriturã si Cesare. Atunci negrul, furios, a sãrit peste cal pe bancheta îmbrãcatã în postav rosu ce împrejmuia arena. De acasã auzeam fanfara circului, care se amesteca cu melodiile melancolice ale flasnetelor si cu muzica veselã a bandelor de tigâni ce cântau în fiecare searã la Gambrinus sau la restaurantul Transilvania. Câteodatã veneau si valurile de muzicã de la Pomul Verde, încât nu ne mai puteam orienta ce e muzicã si ce sunt urletele animalelor de la menajerii.
In anul 1902, vedeta circului Cesar Sidoli era germanul Kleppini, care pretindea ca a castigat un duel cu marele Hudini in care fiecare magician era legat cu catusele date de adversar, el fiind singurul care a reusit sa scape. Cand a auzit cu ce se lauda acest impostor, marele Houdini a venit in Douseldorf (unde era circul Sidoli), a urcat pe scena si i-a intins lui Kleppini un set de catuse pe care germanul nu a reusit sa le deschida desi s-a prelungit programul spectacolului. Mai multe detalii pe docs.vortex, network54.
Evenimentele din Primul Razboi Mondial dar si moartea lui Cezar Sidoli ( în 1919) au dus la decaderea interesului petru spectacolul oferit de circul Sidoli. Clădirea şi-a schimbat întrebuinţarea, manejul a fost înlocuit cu ringul de box, aplauzele dedicate graţiei amazoanelor şi cutezanţei acrobaţilor s-au transformat în vacarmul suporterilor fapt care a culminat in august 1932 cu demolarea cladirii circului.
Pâna dupa al doilea Razboi Mondial, artistii de circ au participat la diverse spectacole improvizate, multe organizate la târguri si iarmaroace.
Am gasit cateva afise cu spectacolele Circului Sidoli din Germania sau Austria via antiquepool.at si ak-ansichtskarten.de
Interesant e ca la circ se putea intra plătind biletul cu o mâţă sau un căţel pentru masa fiarelor din menajerie via Călător prin secolul XX – Memorii de Crişan TOESCU.
In cadrul spectacolului oferit de Circul Sidoli au avut loc primele demonstraţii de lupte profesioniste sub conducerea francezului Doublier care a dat şi primele lecţii particulare in 1892 via frl.ro. In anul 1907, sala circului Sidoli din Iasi este amenajata si transformata in prima sala de cinematograf din Romania, in care se puteau face proiectii cu caracter permanent via wiki, ipedia.ro. De numele circului se leaga si primul patinoar artificial din tara via timeoutbucuresti.ro
Cel mai cunoscut clovn roman a ramas Victor Mono Ciacanica. Originar din Cernavoda, Ciacanica a ramas orfan la 7 ani si a plecat in Italia cu Circul Reussieri. A colindat prin toata Europa si a jucat ca echilibrist, trapezist si clovn. In 1940 se intoarce in tara si lupta, ca sindicalist, pentru drepturile circarilor. Joaca mai ales in faimosul Circ Sidoli. In 1959 a fost decorat cu „Ordinul Muncii”.
Alte circuri care au avut reprezentatii in Bucuresti sunt: Circul lui Huttermann (care a ars in 1883), Schull si al lui Schuchmann. Circul Hüttermann, iar mai apoi Circul Suhr au functionat incepand cu anul 1871 intr-o constructie masiva din lemn, pe vechiul amplasament al Hanului Constantin Voda, unde este acum Muzeul National de Istorie (fost Palatul Postelor). Constructia improvizata din lemn, modesta ca arhitectura, a fost darâmata în anul 1877, terenul viran rezultat prin disparitia cladirii a fost cunoscut sub numele Piata Constantin Voda.
Ultima cotitură de mare importanţă în evoluţia circului dezvoltat pe teritoriul ţării noastre este reprezentată de înfiinţarea Circului de Stat (prin achizitionarea Circului Krateyl de catre stat), în anul 1954, situat pe Bd. Nicolae Bălcescu, cam pe locul actualului Teatru Naţional Bucureşti. Instalat iniţial în localul fostului circ al lui Emil Krateyl, Circul de Stat din Bucureşti îşi va desfăşura activitatea, din anul 1961, în aceeaşi clădire în care funcţionează şi astăzi sub denumirea de Circul Globus Bucureşti. Ridicat la nivel de artă, circul simbolizează astăzi nu doar una dintre reprezentaţiile eficace de divertisment, ci şi un eveniment elevat, realizat cu complexe montări scenografice şi coloane sonore de excepţie, constituind mărturia unor adevărate virtuozităţi tehnice şi estetice. via historia.ro
Programul circului in anul 1911- 1912:
alt poster:
În Piața Unirii din Iași a existat un Circ Sidoli.
Casa Oromolu
Casa Oromolu se afla langa Guvern, mai exact langa iesirea de metrou Victoriei (dinspre Aviatorilor).
Folosind wikimapia am aflat ca aici a locuit Mihai Oromolu (1875- 1945), personalitate importanta în perioada interbelica: a contribuit la infaptuirea României Mari, a fost prefect de Dolj, ministru in guvernul Take Ionescu (1921), guvernator al Bancii Nationale (1921-1926).
Casa fost construita dupa planurile arh. Petre Antonescu (cel care a proiectat: Arcul de Triumf, Primaria Capitalei, Facultatea de Drept sau Banca Marmorosh-Blank (strada Doamnei, Centrul Vechi) via wikimapia.com.
A deţinut funcţia de guvernator al B.N.R. în perioada 01.01.1922 – 31.12.1926.
De activitatea sa în această funcţie sunt legate:
- Recuperarea depozitului în aur, deţinut de B.N.R. la Reichsbank (1922)
- Încheierea operaţiunilor referitoare la lichidarea Băncii Austro – Ungariei
- Mai 1925, încheierea convenţiei pentru lichidarea datoriei statului la banca centrală
- Iunie 1925, statul român a redevenit acţionar al B.N.R., participând cu 1/3 din capital via bnr.ro
mai multe pe felixromania.com, bucurestiinoisivechi, jurnalul.ro
Omul de arama de Alexandru Dimitriu
Se pare ca aceasta săptămână e rezervata articolelor despre București asa ca astăzi va prezint una dintre lucrările tinichigiului ornamentist Alexandru Dimitriu care a realizat decorațiuni din metal pentru numeroase clădiri publice, religioase si particulare din țara, printre care: Ateneul Roman, Palatul Patriarhiei, Gara de Nord, Palatul Fundației Regale Carol I, Palatul Culturii din Iași, Palatul Sturdza din Miclauseni.
Pe strada Episcop Radu (fosta Birjarilor), la nr. 29, se afla fosta reședință a lui Alexandru Dimitriu. Pe acoperișul casei se înaltă maiestuos un cavaler in armura care tine in mana un ciocan, semn distinctiv pentru breasla meșterilor fierari.
via catherinecrossroad.wordpress.com
“Omul de aramă” este „frate” cu ”Pandelică – Cavalerul înzăuat” care a stat în vârful Primăriei Sectorului 1 până la incendiul din septembrie 2009 poza și articol.
Alte lucrări ale lui Alexandru Dimitriu :
– Cavalerii de pe Palatul Culturii din Iași
– Palatul Functionarilor Publici, construit in 1904, tot in Piata Victoriei, care s-a prăbușit in urma cutremurului din 1940.
– Acoperisurile bisericilor Sf. Voievozi, Precupetii Vechi, Popa Tatu si Silvestru.
– Cupola metalica împodobită cu statuia unui vultur cu aripile desfăcute a fostului Palat al Camerei Deputaților, astăzi Palatul Patriarhiei, construit intre anii 1907-1908, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu.
– Fostul sediu al Ministerului Lucrarilor Publice, in prezent Primaria Capitalei, realizat intre anii 1906-1910 dupa planurile arhitectului Petre Antonescu.
– Fostul Palat al Camerei de Comert si Bursei, actual sediu central al Bibliotecii Nationale incheiat in anul 1911, proiectul apartinand arhitectului Stefan Burcus.
– Cel de-al doilea corp al clădirii Fundațiilor Regale Carol I, in prezent Biblioteca Centrala Universitara, construit intre anii 1911-1914.
– Cupola metalica a Atheneului Roman, realizată în cursul celei de-a doua etape dintre anii 1912-1915.
– In Craiova, Palatul Administrativ, realizat intre anii 1912-1913, in Sibiu, Mitropolia, iar la Cluj, Catedrala.
Informații preluate de pe miluta.ro, casecareplang.ro, jurnalul.ro, rezistenta.net.
Foișorul de Foc
via colin 2door mai multe poze pe orasul.ro
Am aflat ca se poate vizita caci este Muzeul Pompierilor.
Adresa: Bd. Ferdinand I, nr. 33, sector 2, Bucuresti (Foisorul de foc)
E-mail: muzeul.pompierilor@igsu.ro
Program vizitare:
* Luni – Vineri 08:00 – 16:00
* Sambata si Duminica pentru grupuri organizate care se vor anunta in prealabil la nr. de telefon 0212522884
* Bilet de intrare:
= Elevi, Studenti si pensionari = 1,50 lei
= Adulti = 3 lei
* Taxa de ghidaj = 3 lei
mai multe pe igsu.ro
Magazinul Voaleta
Pe strada Str. Lipscani Nr. 77 la intersectia bulevardului IC Bratianu cu strada Lipscani gasiti Magazinul Voaleta.
Construit in anul 1890, magazinul Voaleta a suferit de-a lungul timpului o serie de renovari, ultima fiind finalizata in anul 2005. In urma acesteia s-a refacut integral structura de rezistenta a imobilului in prezent fiind expertizat pentru gradul 8 seismic. In urma reabilitarii, magazinul Voaleta se prezinta cu aceleasi detalii de fatada datand din 1890 dar cu o configuratie interioara moderna adaptata cerintelor prezentului. Materialele folosite la renovare sunt in concordanta cu statutul cladirii de monument istoric: piatra compozita granit, parchet de trafic, lambrisari cu lemn la tavan si la interiorul fatadei, mana curenta din fier forjat. via monumenteromania
Clădirea îngustă cu trei etaje, al cărei front stradal nu măsoară mai mult de 4 m, cu faţada alcătuită din vitrine uriaşe e fostul Magazin Voaleta, construit pe la 1890, demolat integral şi apoi reconstruit prin 2005. Pe locul acestor clădiri existase cel mai vechi han neguţătoresc al Bucureştilor, construit pe la începutul celui de-al XVIII-lea veac. Hanul purta numele unui anume Zamfir, ajuns staroste de neguţători pe la 1700. Un secol mai târziu hanul ajunsese în proprietatea Mănăstirii Sărindar care îl dăduse în arendă către diverşi negustori. Hanul a rezistat aici multă vreme, fiind demolat abia în 1935. via bucurestiulintrozi.ro
mai multe pe bucurestiulintrozi.ro , voaleta.ro , monumenteromania.ro